Lucrarea este o transpunere la dimensiune urbană, a cercetărilor de tip constructivist ale autorului din anii 70. Denumirea de ”trigona”, la care autorul a ajuns, se datorează analogiei fațetelor rombice și ale dodecaedrului rombic cu celulele fagurelui de miere. Este o întâlnire între denumirea din geometrie și cristalografie, cu cea din lumea speciilor de albine, de ”minima trigona”.